Intr-un final, dupa ce am facut si eu rost de toate materialele, pot sa va povestesc cum a fost acum o saptamana la concursul de biciclete mtb Arges Spring Race 2010.
Dimineata, cu o pofta de viata nemaivazuta plecam din Bucuresti, cu destinatia Pitesti. Pe autostrada tot vedeam masini cu biciclete deasupra si ne tot intrebam oare unde s-or duce 
.
Ajunsi acolo, mergem sa ne inscriem. E placut sa fi inconjurat de oameni care au aceeasi pasiune arzatoare ca si a ta. Bicicletele erau aliniate pe jos, unii mestereau la ele, altii le admirau. Era un furnicar continuu in zona startului. Oamenii erau entuziasmati, bucurosi, nerabdatori sa intre in cursa. Se citea placerea in ochii lor!
Startul se da cu jumatate de ora intarziere. Incepuse sa imi bata inima datorita emotiei, fiind prima mea aventura de acest gen. La vreo 200m de start, iesim de pe asfalt si intram in padure. Buluc toata lumea pe o poteca ingusta. Pamant umed la inceput, cararea ingusta, apoi o coborare scurtuta si abrupta, o poienita scaldata de soare, apoi namoale, urcare, iar namoale, iar urcare, o zona dreapta de viteza, care se termina ghici in ce … namoale si apoi urcare, apoi iar o portiune de viteza, care se termina in … ati ghicit … namoale. Si sa nu uit coborarea de final, in curba la 180 grade si teren inclinat intr-o parte. Si asa prima tura. Asfalt cateva sute de metri, apoi tura a 2-a prin padure. Ati uitat cum a fost? Citit mai sus .
Acum cand ma gandesc, a fost al naibii de placuta combinatia de entuziasm si emotie atunci cand traseul cotea si intra in padure. Omul de asfalt care se aventureaza pe offroad, pentru prima data. Poteci printre copaci si frunze uscate, drumuri namolite, drumuri forestiere, coborari repezi, urcusuri abrupte si istovitoare (istovitoare ca aveam de impins la bicla ), frunze verzi de primavara prin care treceau curajoase raze de soare – toate mi-au mers la suflet. Oboseam la urcari cand impingeam “calutul”, alunecam pe noroi, dar voiam sa continui si sa fac la infinit traseul.
Dar dupa 3 ture mi s-a fluturat steagul cu patratele in fata – n-o sa-l iert niciodata pe castigatorul locului I ca m-a depasit cu o tura si m-a fortat sa fac cu o tura mai putin (aveam 4 ture de facut). Data viitoare poate voi fi mai breaz si le voi face pe toate.
Ca rezultat, am obtinut locul 44 din 106 (la categoria la care am participat). Bine, zic eu
Si acum cateva poze (pe care stiu ca le asteptati ):
-
- Inainte de cursa (eu in dreapta, in alb)
-
- Inainte de cursa – infulecand un snickers
-
- Shick
-
- La adapat
-
- Startul cursei
-
- Startul cursei
-
- Startul cursei
-
- Pe traseu printre namoale
-
- Partieeee
-
- Mai cu spor, mai cu spor
-
- Ups …
-
- Ups …
-
- Calut la pamant
-
- Dar m-am ridicat si am luptat vitejeste
-
- In pas de trap
-
- In pas de trap
-
- Finish
-
- Finish
Disclaimer: Pozele nu sunt ale mele, le-am preluat de pe picasaweb, cu scopul de a ma vedea in toata splendoarea
Cam asa au stat lucrurile. Super tura, la suflet mi-a mers. Pana data viitoare, spor la pedalat!
#1 by Liana on 24/04/2010 - 17:04
Buna Andrei,
Acum nu ca am devenit dintr-o data specialista….dar acum gandesc si eu asa: nu era normal sa fii fii cronometrat independent si fiecare sa fii plecat gen la diferenta de 10 secunde, nu toti odata? Asa mi se pare mie normal….
#2 by Bogdan on 25/04/2010 - 14:56
Liana, era cam greu sa se faca asta. Gandeste-te ca trebuiau cronometre pentru toti, si oameni sa le supravegheze. E o chestie de logistica si organizare.
Oricum. Andrei e plecat creanga cu Ionut, pe bicicleta. 120 KM dus:D
#3 by Liana on 25/04/2010 - 16:29
Intradevar e vorba de organizare. Dar nu e vorba de cronometre pt toti. Ai nevoie sa notezi timpul fiecaruia de plecare si timpul fiecaruia de sosire. Si asta se poate face cand nu ai sute de participanti. (in cazul in care ai mai multe sute de participanti atunci se pleaca in grupuri cu nr fix). Poate incep eu sa am prea multe pretentii, dar am asistat de curand la un concurs de alergat. 7 km. Si asa a fost aici organizat…Si nu a fost mare lucru. O lista de nume, un timp pt fiecare (care la un moment dat a fost putin intarziat), si un timp de sosire, iar acolo intradevar erau cateva persoane. Dar nu mi s-a parut greu, complicat si nici mare bataie de cap. Dimpotriva….Poate am prea multe asteptari….si poate 8 luni departe de tara ma schimba…. sau poate pierd eu ceva din vedere…
#4 by Andrei Stoian on 26/04/2010 - 20:15
Da, nici mie nu mi-a pacut chestia asta (ca de, animalu din(de) mine, vrea sa mearga cat mai mult cu bicicleta). Dar apoi am stat si m-am gandit … asa se intampla si la cursele de formula 1, la cele de raliuri, etc. Si ca timp, se pune “xx minute + 1 tura”.
Mi-ar placea sa ne dea drumu pe rand, odata la 1 min de ex, dar s-ar intinde mult prea mult cursa. Noi aici am fost 190 persoane, dar de ex pe 9 mai la Prima Evadare (traseu Bucuresti – Snagov prin padurea Baneasa si Snagov si pe camp), anul trecut au fost cam 500 persoane. O fi fost imbulzeala mare (sunt 120% sigur de asta), dar nu prea poti sa intinzi startul pe 8 ore. E cu dus si intors totul.