De mult voiam sa povestesc, si iata ca a sosit timpul …
Totul se intampla acum 2 ani, in vara lui 2008. Eu cu John aveam de gand sa facem un traseu mai lung cu bicicleta. Ne-am tot gandit, pana cand el vine cu ideea: “Mergem la mine la tara pe bicicleta”. Pentru necunoscatori, tara lui John este in judetul Brasov, sat Grid, langa Sercaia, care e la 15km de localitatea Fagaras (Sercaia este o comuna care se afla pe DN1 Brasov – Sibiu).
Zis si facut. Vineri seara, in jur de ora 17:00, trenul pleaca din Bucuresti cu destinatia Campulung. Voia buna a inceput inca din tren. Trenul era o sageata. Bicicletele le rezemam de usi. La fiecare statie trebuia sa le mutam pe partea cealalta, ca doi popandai … ia bicla, muta bicla, reazama bicla, vezi ca cazut casca (cu zgomot evident), trenu ia curba … “ba vezi ca pleaca bicla”, etc …. Vorbeam si radeam, tot vagonul se uita la noi 
.
La un moment dat, dupa ce lumea a mai coborat, am gasit niste locuri sa stam jos. In fata panoului electric. La un moment dat aud o bubuitura mare. Cand ma uit in dreapta mea, John era ghemuit sub usa de la panoul electric, care cazuse peste el . Rasete, hohote, si noi si tot vagonul.
Rezemam usa la loc. Dupa putin timp, iar … POC … usa a cazut din nou peste John . Vagonul era plin de rasete. Evident ca nu te puteai abtine sa nu razi, nici noi, nici ceilalti calatori.
Dupa un timp trece nasu. Ii spunem problema cu usa. Scoate cheia tubulara din dotare, mestereste ceva pe la incuietori si pleaca. Nu cred ca trec 5 minute … si John se trezeste iar cu usa peste el . Evident ca oamenii statusera cu ochii pe noi, si cand a cazut iar usa s-au pus din nou pe ras. Si noi laolalta cu ei. Pur si simplu nu ne puteam abtine din ras. Dupa ce ne opream, era de ajuns sa ne aruncam o privire ca iar incepeam …
Scoate John trusa de bicicleta, unde avea o cheie tubulara, mestereste ceva pe acolo si o fixeaza. De data asta a ramas la locul ei pana am coborat.
Mai trece ceva timp … si deodata incepe sa imi ploua in cap Sar ca intepat de pe scaun. John bulbuca ochii “WTF??” Aruncam amandoi privirile sus, locul de bagaje era plin cu apa, si eu statea exact la marginea unei polite de bagaje. Din cauza miscarilor trenului, apa curgea pe acolo. Ne punem iar pe ras, vagonul cu noi. Toata lumea se uita la noi si radea, noi ne uitam unul la altul si radeam … Si acum radem cand ne aducem aminte. Cum sa patesti asa ceva in tren ??
Schimbam locurile, ca am zis ca nu se mai poate.
Ajunge si trenul in Campulung, pe la ora 20:00. Ne echipam si ne apucam de pedalat. Directia: culoarul Rucar – Bran.
